Nu puneti la indoiala autoritea lui Dumnezeu. Avertizez ca acest articol poate parea indreptat impotriva lui. Trebuia sa scriu ceva despre “cea mai mare carte a timpurilor”.
Am ales titlul asta pentru ca in unele pasaje din biblie, dumnezeu (sau Iahve care se pare ca e vocalizarea cea mai veche a cuvantului care in ebraica e scris doar in consoane si singurul nume care il identifica unic) spune ca numele lui este “Cel care este” sau “Eu sunt”. Oricum nimeni nu stie cum sa il numeasca cand se refera la el, probabil din cauza evreilor care credeau ca e un pacat sa-l mentionezi.
Biblia. Ma gandeam sa o recitesc, dar…
Nu e scrisa pentru oameni de rand, care nu sunt interesati in ce ordine a creat Dumnezeu universul, si nici exact cati ani au trait fiecare din primele neamuri sau cati copii au fost in fiecare familie si care erau numele acestora.
E plina de pilde si metafore, dar in final suntem avertizati sa nu pacatuim intepretand-o. Bineinteles, oricum multe din idei nu ar putea fi scrise propriu-zis pentru ca ar fi prea plictisitoare ca s-o mai citeasca cineva, sau poate autorul a crezut de cuviinta ca nu exista cuvinte care sa exprime ideile intr-un mod clar si direct, acestea fiind prea complexe, asa ca a facut analogii ca sa inteleaga fiecare ce si cat vrea sau poate. Deci sa interpretam sau nu ?
Dezbate excesiv subiectul credintei oamenilor in Dumnezeu… incepe cu testarea credintei primilor doi oameni, cand diavolul pune la indoiala autoritatea lui dumnezeu. Sigur, am cazut testul. Iov nu l-a cazut. Iuda l-a cazut. Isus nu l-a cazut. Si asa mai departe.
Dar ce se intampla cand nu asculti de dumnezeu ? Dumnezeu cel bun si milostiv decide sa iti incheie soarta fara drept de apel… Adam si Eva au mancat din pomul interzis ? De acum, rasa lor va cunoaste moartea. Dar nu numai indivizilor, ci si oraselor intregi. Sodoma si Gomora sunt pline de pacatosi ? Sa arda tot orasul… Dar nu numai orase, ci si tari. Canaanul e pacatos ? Sa moara toti si sa-l ocupe israelitii, ca si asa n-au unde se duce. Dar nu numai tari, ci si… Sa zicem, toata planeta! Cu exceptia unui Noe si a familiei sale… Da, absolut toti sa moara, de ce nu?! Cand gresesti, o iei de la capat…
De fiecare data cand cineva nu asculta sau ii submineaza autoritatea, ii aplica pedeapsa suprema ca un dumnezeu autoritar. Nu mai stiu cum o chema pe femeia care a privit in urma, desi au primit ea si sotul ei instructiuni sa nu o faca, la iesirea din Gomora parca si asa ca a transformat-o in stana de piatra. In ziua de azi cred ca un potop n-ar fi de ajuns sa-i inece pe toti cei care il denigreaza.
Biblia se contrazice uneori aparent, sau cel putin pe mine ma depaseste.
Pomul cunostintei binelui si raului ? Adam si Eva ? Dumnezeu si diavolul ? Final fericit, chiar asa ?
De cand sunt lucrurile bivalente in lumea in care traim ? Dar presupun ca in majoritatea cuplurilor, partenerii sunt convinsi ca celalalt nu i-ar insela, desi stim ca nu e adevarat pentru ca statistic majoritatea cuplurilor care nu se separa, se inseala. Dar in cazul asta care mai este sensul sau rolul Bibliei ? Oricum fiecare crede ce vrea. Si atunci Dumnezeu si-a pierdut identitatea, sau a murit cum a zis Nietzche.
Nu stiu daca fac un argument bun, si in nici un caz nu e o teza impotriva citirii Bibliei – sunt convins ca in lumea noastra depravata, rau n-are cum sa faca, ci din contra. Asta trebuie sa fie motivul pentru care se incurajeaza citirea Bibliei.
Familia de pe partea tatalui meu sunt “crestini dupa evanghelie”, sau pocaiti li se mai spune pe scurt, asa ca de mic mergeam la biserica duminica, invatam si versete pe de rost in perioada Craciunului si cred ca mai stiu si acum “[...] Chiar de-ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua ta ma mangaie [...]“. Pe la 12 ani insa am constientizat ca trebuie sa gandesc pe cont propriu, pastrandu-mi… impartialitatea, asa ca am citit Biblia si chiar daca nu intelesesem toate pildele, la scurt timp m-am decis ca de fapt majoritatea lumii probabil ca si l-a imaginat pe Dumnezeu, sau in orice caz imaginea noastra despre el s-a distorsionat prea tare in timp. De atunci m-a impins ceva, poate credinta asta a incredibil de multi oameni, sa mai merg la biserica uneori sau sa vorbesc pe tema asta cu oameni din domeniu, dar ideea de Dumnezeu nu mi s-a mai parut niciodata altfel decat absurda, ba chiar imposibila, iar de biserici nu m-am mai prea apropiat de pe la 14 ani, cu regretul ca sunt locuri linistite. Mi’s foarte urate icoanele si toate lucrurile aurite din bisericile ortodoxe si absurditatea ca nu au banci pe care sa te asezi.
E un punct de vedere personal, dar poate trebuie sa ma cunosti si sa gandesti in contextul actual ca sa il accepti. Ma prea plictiseste Biblia. M-am razgandit, o sa citesc Dune, e mai putin violenta, neverosimila si absurda. Si Sheherezada si cele o mie de nopti trebuie sa fie o carte educativa si plina de lectii morale, dar nu auzi pe nimeni sa-ti recomande cu ardoare sa o citesti.
La urma urmei ce ne invata Biblia ? Ea ne aduce aminte lucruri pe care poate ar trebui sa le stim de mici, si anume umanitatea, dar de-a lungul textului insista asupra suveranitatii supreme a lui Dumnezeu si a cat de mici si neimportanti suntem noi fata de el. Dumnezeu iti ofera liberul arbistru: fie il iubesti incontestabil, fie incetezi sa existi. Un fel de comunism, dar conducatorul este extra-terestru.
In fine, nu neg ca poate viata e mai frumoasa cand crezi ca cineva mai puternic te protejeaza, ca viitorul e unul bun, niste lucruri care sa te motiveze sa faci bine si sa te mangaie cand ai necazuri, cineva pe care sa poti da vina, de ce nu, o baza pentru convingeri, un stalp pentru sistemul de valori spirituale / morale. Dar, din punctul meu de vedere, te poate si limita. Si prostii sunt mai usor de fericit, dar asta nu inseamna ca e o situatie ideala. Multi alti oameni care neaga existenta unei divinitati supreme si traiesc si gandesc mult mai normal / natural decat majoritatea “crestinilor” dovedesc asta, nelipsindu-le nimic signifiant.
Da` chiar ca te-ai incins.
Desi aparent ti se baga pe gat, credinta este totusi o optiune personala.
Ca punct de vedere personal, cred ca exista ceva mai mult decat mine. Ceva care imi permite chiar sa ii neg existenta. Dar nu pot nega faptul ca viata mi-a aratat, si nu o data, ca oricat de mult mi-ar placea sa cred ca sunt “stat in stat” altcineva aranjeaza situatiile cu mult mai multa indemanare decat as putea sa o fac eu.
Fara a merge la slujbe, fara duhovnic si fara toate chestiunile legate de religie poti trai totusi avand credinta. Pe de alta parte, am incercat si absenta divina. Poate fi ce ai spus tu, frica oamenilor de a trai “singuri”. Asa este. Senzatia absentei este tot una cu a dezradacinarii. N-am sa pretind ce nu sunt. Poate fi doar iluzie. Asta e. La mine functioneaza asa.
Adevarul e ca nu am multe lucruri pe cap la care sa ma gandesc in ultima vreme…
Eu imi imaginez doua situatii:
Situatia mea, care ma simt ca pe vremea vrajitoarelor care se ocupau de tarot si de voodoo cand vad oameni care isi fac cruce in autobuz parca la semn cand trecem pe langa fiecare biserica si e ca un ritual obscur.
Situatia in care, daca nu ar mai fi autoritati crestine, biserici, biblia si nici alti crestini, oare chiar ar simti cineva prezenta lui Dumnezeu in gandurile lor ca o necesitate ? Adica, sigur, ne-am obisnuit asa, si, cum ziceai, la tine functioneaza asa, deci e mai bine, dar e necesar ?
Istoria omenirii arata ca dinainte de biserica sau biblie tot au existat niste idoli la care sa se inchine. Chiar si asa, pe “needucate”, oamenii au crezut in lucruri mai presus de ei insisi. In entitati care pot ajuta sau pot face rau in anumite circumstante.
Asa incat, tind totusi sa cred ca este in natura umana sa accepte, in orice forma ar fi el, un Dumnezeu.
Am mai vazut o posibilitate plauzibila in filme: omul primitiv, pus fata in fata cu lucruri inexplicabile cum ar fi tehnologii necunoscute, le atribuie automat la ceva la care se poate raporta, si anume unei divinitati. Un crestin face asta in mod uzual, e ceva normal. Cand iti imaginezi omul care a descoperit focul, iti imaginezi cum a reactionat prima oara cand l-a vazut, si probabil ca a spus ca vine de la Dumnezeu, si, pe de o parte ii dai dreptate, pe de alta, e amuzant.
Majoritatea civilizatiilor care au existat au avut divinitati, romanii si grecii aveau chiar un set de divinitati. Deci suntem inclinati sa credem intr-o entitate superioara. Poate ca datorita aceastei usurinte a noastre de a accepta astfel de raspunsuri la misterele universului suntem si astazi majoritar crestini.
Mah, io am zis din start ca presupun. Stiintific sa demonstreze cine vrea. Io nu.
sa demonstrezi ce? ma declar agnostica. da, e ceva, altfel nu s-ar mai povesti. ce, cum , de ce ? prea putina minte lasata la liber ca sa inteleg
mi-am construit si eu idoli, i-am daramat, mi-am construit credinte, le-am uicis, am revenit la ele…
pentru ca nu pot si nu vreau sa demonstrez nimic
nu am suflet de matematician
E doar punctul meu de vedere, iar singurul lucru pe care incerc sa mi-l explic sunt propriile mele argumente. Poate neverosimil, dar scriu aici mai mult pentru mine. Se intampla insa sa fie loc de discutii, si atunci imi place sa vad pareri diferite si contra-argumente, sau mai rar chiar si aprobari de genul “ma declar agnostica”. Nu vreau sa stric armonia, mai ales chiar “nu vreau sa distrug corola de minuni a lumii” si nici nu pot. Da, nu par nici genul tau asemenea lucruri. Sa stii ca spiritul tau de artist nu e asa de diferit de spiritul meu visator.
dar nu compar, doar afirm!