In cazul meu, orice lucru inspira, expira. Universul meu se destrama, pentru ca parca toate conceptele in care cred se dovedesc false. Daca ar mai simti cineva ca mine, macar n-as mai fi singur. Ma refer la faptul ca sunt prea multe absurditati, pe care n-ar trebui sa le putem ignora.

Universul meu e mai singuratic, mai putin plin de viata, dorinte si vise decat lumea unuia cu tendinte sinucigase. Nu la mine ma refer, ci la cei din jurul meu. Absurdul nu-mi da pace nici in singuratate, nu ma lasa sa adorm, ma dezintegreaza. Trebuie sa inspir, sa expir, si parca uit.

Societatea uita esenta umanului, valorile spirituale si sentimente precum mila, in favoarea ignorantei. Oamenilor din jurul meu le lipseste dragostea si pasiunea si se afunda in scopuri egoiste si practice.

Simt ca mai degraba am ce vorbi cu straini pe Internet. Cu cei din jurul meu si apropiatii simt ca nu pot comunica. Nu e vorba ca n’as avea prieteni, poate am mai multi decat mi-am dorit chiar, si nici de inteligenta cunoscutilor mei, dar simt ca nu rezonez decat cu cateva persoane cu care insa nici macar nu am o relatie asa de apropiata practic.

Cuvintele nu pot exprima destul cat de tare m-am saturat si ma deranjeaza pentru ca, cu cat incerc mai mult sa inteleg de ce ma simt asa, cu atat mi se par mai absurde toate.

Lucrurile simple mă inspiră, expiră

Like Be the first one who likes this post!