Relatia dintre copii şi părinti e delicată… eu nu sunt părinte, nu ştiu practic, dar eu nu vad copii care să le ceară voie părinţilor să meargă la o petrecere, etc. decât foarte rar, din păcate cel mai des asta întamplându-se într-un film. Sunt sigur că se întamplă şi în realitate mai des, dar eu cunosc aproape doar cazuri în care copiii încearcă să-şi ducă de nas părinţii, spunându-le că pleacă în alta parte etc.

Şi părinţii, şi copiii, sunt cum sunt şi se ştie că e dificil să rezoneze, mai toţi se plâng şi eu stiu destule cazuri eşuate clar (violenţă, minciuni peste minciuni) lucru care nu poate să facă decât rău. Contrariant, dar cred că mai degraba am avut parte de o copilărie / adolescenţă echilibrată cei care am avut părinţi mai permisivi, care ne-au dat mai mult sfaturi decât ordine.

Din păcate, problemele de comunicare dintre generaţii nu sunt chestiuni triviale, se datorează unei educaţii sărace a copiilor, unor părinţi care au uitat cum era când erau la vârsta respectivă şi nu vor să mai lase de la ei, poate pentru că uneori părinţii au impresia că sunt lucruri pe care e mai bine să nu le ştie copiii, dar din nou zic ca e ceva ce am observat practic, chiar şi părinţii cei mai siguri de copiii lor au avut surprize, se întamplă să facă greşeli din această cauză – e ceva comun, deci…

Încercaţi să aveţi o relatie cât mai transparentă cu copiii că sunt mult mai inteligenţi şi receptivi decât s-ar zice chiar şi la vârste mici, şi învăţaţi-i cât mai devreme (10-12 ani) lucruri care ţin de educatia sexuală, să aiba reţineri cu străinii (să nu primească pahare cu băuturi sau ţigări mai ales că de la terţe persoane la petreceri nu se ştie ce conţin de ex.), să ia decizii pe cont propriu, iar dacă e deja târziu, în ceea ce priveşte discuţiile deschise – mai bine mai târziu decât niciodată, iar în ceea ce priveşte educaţia, ca să poată lua decizii bune (nu veţi putea şti niciodata chiar tot ce fac copiii), trebuie să le daţi şi ceva libertate ca să capete experienţă…

Nu fiţi nişte părinţi autoritari dacă vreţi să aveţi o relatie apropiată cu copiii, pentru că altfel se vor închide, vă vor considera un duşman, vă vor ascunde absolut totul şi veţi pierde mult din satisfacţia de a avea un copil şi veţi avea parte doar de mai mult stress… şi e foarte posibil să treacă prin experienţe poate chiar traumatizante prin care vă veţi fi dorit să nu fi trecut singuri, fără ajutor, cum ar fi poate un bătăuş la şcoală care le cere taxă de protecţie…

Aflându-mă între astea două lumi, mi-e uşor să văd ambele puncte de vedere obiectiv, să observ realitatea / lumea adolescentului şi să înţeleg îngrijorările părinţilor.

Like Be the first one who likes this post!