Nu’s atât de încântat de propria existenţă încât să-mi sărbătoresc propia naştere la intervale regulate, dar pot să spun că fiecare revelaţie este incitantă. În momente de cotitură, propriile credinţe îmi sunt puse la îndoială de metamorfoza maturizării treptate. Ceea ce am învăţat în treapta anterioară se dovedeşte fals, fie că am interpretat adevărul greşit, că am înţeles pe dos ori că doar am exagerat.
De fiecare dată e la fel. “Descopăr” un adevăr, după un interval de timp, realizez că am tras concluziile greşite, mai tarziu că realitatea este de fapt exact pe dos de ultimul “adevăr” descoperit, mai apoi că de fapt avusei dreptate iniţial, doar că exagerasei… curios cum de fiecare dată descopăr un adevăr mai mare.
Aşadar, la intervale de timp regulate nu pot decât să mă uit în urmă cu doar puţin timp şi să-mi dau seama cât de mult m-am schimbat şi cât de multe am învăţat în această perioadă scurtă (scurtă prin contrast pentru că ştiu că de fapt un interval nu-mi ajunge să realizez ceea ce vreau) şi eventual să râd de cel care eram înainte de ultima metamorfoză.
Cu viziunea mai largă acum, ca atunci când am aflat despre efectele speciale utilizate la realizarea filmelor, sunt mai puţin impresionabil.
