Folosim des expresia “prea mult strică”, dar, nu ÅŸtiu de ce, mai rar spunem despre ce e prea puÅ£in că strică, deÅŸi nu e mai puÅ£in relevant. Interesant e că aceste două expresii pot fi folosite pentru a le da o idee celorlalÅ£i despre măsura unor adevăruri personale, care nu ar putea fi estimată altfel.
Ce e “prea mult” ÅŸi cât înseamnă “prea puÅ£in” decidem fiecare. Sau nu. IniÅ£ial, ca măsură temporară, te bazezi pe altcineva pentru a lua decizii cu privire la unele lucruri ale căror “prea puÅ£in” ÅŸi “prea mult” nu le-ai hotărât încă. Cum ar fi dogma creÅŸtină care spune să nu faci sex înainte de căsătorie. Având în vedere procentajul de cupluri care divorÅ£ează, probabil că nu e cel mai bun exemplu, părând un legământ care ÅŸi-a cam pierdut însemnătatea.
ÃŽn acest exemplu, unii decidem că trupul e un templu, alÅ£ii că trupul are nevoi, că trupul se distrează odată cu sufletul sau că trupul iubeÅŸte odată cu sufletul. Decizii de genul ăsta sunt cele care ne diferenÅ£iază ca indivizi. Asta, dacă ai timp să te gândeÅŸti la lucrul respectiv. De aici ÅŸi relativitatea lui “prea”. Nu există o definiÅ£ie nici pentru “mult”/”puÅ£in”.
Unor lucruri mintea le dă atât de puÅ£ină importanţă, încât abstractizează ÅŸi aproximează până la absurd. M-am exprimat “bine”. Scriu “destul de mult”. Am citit “o cantitate apreciabilă”. Asta e ca atunci când eÅŸti întrebat “ce faci?” dar ÅŸtii că e mai mult în semn de salut ÅŸi pur ÅŸi simplu dai din umeri ÅŸi clipeÅŸti. Dar să apeÅŸi pe un buton care e etichetat în chineză? Să-i laÅŸi pe alÅ£ii să gândească pentru tine? Să nu ÅŸtii de ce nu te-ai despărÅ£it încă de soÅ£ul violent? Să semnezi un acord fără să citeÅŸti termenii? Să întinzi mâna, să apuci Å£igara, să o aprinzi, doar pentru că s-a nimerit în faÅ£a ochilor ÅŸi nu aveai plănuită altă ocupaÅ£ie?
Parcă e prea mult! Dar poate că mintea pur ÅŸi simplu îşi acordă un răgaz din când în când. Asta ar fi o explicaÅ£ie parÅ£ială pentru plictiseala ocazională, dar ar explica poate ÅŸi de ce unii cred toată viaÅ£a în “fără raporturi sexuale înainte de căsătorie”. Se subînÅ£elege “prima căsatorie”…
Asta nu înseamnă că bătrânii tribului nu te învaţă de bine, dar trebuie să conteÅŸti la un moment dat ce-Å£i spun, nu poti lua nimic de bun. AÅŸa cum afli mai întâi că Pământul nu e plan cum pare, ci sferic, apoi intr-o zi că forma sa sferică e de fapt puÅ£in turtită… Căutăm confort ÅŸi siguranţă bazându-ne pe adevăruri absolute, dar percepÅ£ia Å£i se mai schimbă, adevărul de astăzi nu va fi neapărat valabil ÅŸi mâine, d’apoi când te gândeÅŸti ca mai e ÅŸi poimâine o zi…
ÃŽntr-o lume în care nu poÅ£i fi sigur de nimic, binele ÅŸi răul sunt concepte relative. ConsecinÅ£ele nu trebuie ignorate, dar e un joc în care să participi e uneori la fel de distractiv ÅŸi satisfăcător ca a învinge. Altfel, ori cazi pradă haosului ÅŸi incertitudinii ÅŸi nu mai eÅŸti sigur ce e bine ÅŸi ce e rău, ori acÅ£ionezi pe baza unor concepte pe care le-ai acceptat fără să încerci să le’nÅ£elegi, ÅŸi atunci nici nu contează ce se întâmplă, n-ai cum să câştigi pentru că nu e jocul tău. Nu participi, nu riÅŸti – nu câştigi. Nu poÅ£i să gândeÅŸti pe cont propriu doar parÅ£ial. Altfel o să ai probleme în a te identifica ca individ, în a te înÅ£elege.
AtenÅ£ie la sensul cuvântului “suficient” aÅŸa cum e folosit în clipul următor:
E ”prea” scurta viata omului, dar suficient de lunga incat sa reflecteze asupra popriilor decizii, si sa revin, daca e cazul, in a reeticheta anumite lucruri. Prea putin , prea mult, suna ”prea” relativ.