Un lucru pe care ni l-a spus profesoara de filosofie mi-a rămas în minte, şi anume că natura filosofică este intrinsecă firii umane, adică fiecare om când gândeşte, e un filosof… filosofia e iubirea cunoaşterii, iar filosofii ce fac, decât sa caute răspunsuri la întrebări (şi invers în lipsă de întrebări). Dar ceea ce nu face un filosof este să se oprească la un singur răspuns.
O minte deschisă gândeşte cât mai puţin în termeni absoluţi. În lumea metafizică, e simplu – totul e un concept, cu cât ai o minte mai deschisă, de cu atât mai multe beneficii ai parte. În lumea teoriilor, relativitatea e un lucru bun, dar ca muritor, ce te împiedică să fii o frunză în bătaia vântului, atunci când sistemul tău de valori nu e sigur pe sine sau intenţiile tale nu sunt clare?
Când ai îndoieli în legătură cu ceva, se prea poate că te îndrepţi într-o direcţie pe care de fapt mai degrabă simţeai că nu e bine să o urmezi. De exemplu, dacă eşti pe cale să te căsătoreşti, sau verişoara ta insistă să încerci o ţigară pentru prima oara… dar ai chiar şi o urmă de îndoială – ceva e în neregulă, iar mintea ta îţi semnalează acest lucru.
De cele mai multe ori, când îţi ignori acest al şaselea simt, ajungi sa descoperi că îndoielile tale aparent nejustificate sunt confirmate de un fapt căruia nu i-ai acordat importanţă ori l-ai ignorat de-a dreptul, implicarea făcându-te subiectiv.
Poate nici nu este calea pe care ai ales-o tu, ci te-ai lăsat purtat într-acolo de dorinţele altor persoane eventual implicate. Poate că sentimentele astea de nesiguranţă sunt de fapt ghidul tău în a lua decizia corectă când pierzi frâiele propriului destin, propriilor decizii – oricât de nesemnificative ar fi – si nici nu mai eşti sigur că tu eşti cel care a ales calea respectivă.
Unele principii pe care le avem nu sunt încă bine stabilite, dar presentimentul negativ poate reprezenta un semnal de alarmă de a ne asculta glasul raţiunii, oricât de înfundat s-ar auzi el din adâncul subconştientului.
La extrema opusă, să-ti asculţi intuiţia la modul absolut înseamnă să ai idei preconcepute, să-ţi pui încrederea în nişte idei false. Poate imaginea unui om de culoare îţi provoacă o reţinere, si poate că asta se va dovedi de ajutor în cele mai multe cazuri, dar asta nu înseamnă că ideea este corectă. În cazul ăsta, ai putea să-ţi pui la îndoială propria gândire, dar asta presupune să conştientizezi acest lucru şi să ai un ego care poate suporta să admită eroarea de judecată.
