Ca tine, nici eu, așa născut în ’87 cum sunt, și deci în necunoștință de cauză practic vorbind, nu pot concepe să trăiesc într-un sistem precum cel comunist, care te privează de libertăți de bază precum a-ți exprima ideile și care îți limitează gândirea, cunoașterea prin reducerea accesului la informații, cenzură.
pentru o pisică care n'avea frică şi cu fundu' mare: Citeşte poezia!
Prietenii mei îmi spun să-mi caut o iubită, că asta ar fi soluţia la problemele mele. Societatea modernă sprijină suprimarea instinctelor, teoretic, şi mereu mă plâng de imposibilitatea asta a situaţiei omului. Dar în cazul ăsta, nu mă plâng. Pentru că tocmai că suntem oameni şi libertatea noastră e îngrădită. Da, putem să zburdăm pe câmpii şi să dansăm de fericire când este cazul, şi apoi să ne ducem înapoi la muncă a doua zi.
Folosim des expresia “prea mult strică”, dar, nu ştiu de ce, mai rar spunem despre ce e prea puţin că strică, deşi nu e mai puţin relevant. Interesant e că aceste două expresii pot fi folosite pentru a le da o idee celorlalţi despre măsura unor adevăruri personale, care nu ar putea fi estimată altfel.
Nu’s atât de încântat de propria existenţă încât să-mi sărbătoresc propia naştere la intervale regulate, dar pot să spun că fiecare revelaţie este incitantă. În momente de cotitură, propriile credinţe îmi sunt puse la îndoială de metamorfoza maturizării treptate. Ceea ce am învăţat în treapta anterioară se dovedeşte fals, fie că am interpretat adevărul greşit, că am înţeles pe dos ori că doar am exagerat.
Mi se pare exagerat numărul de cuvinte englezeşti folosite în domeniul tehnologiei digitale. Nici un român nu ar trebui să fie obligat să înveţe limba engleză ca să înţeleagă concepte de tipul gadget, gaming / gamer / minigame, browser, pinch / zoom / slide, touch… până şi pentru expresia “drag & drop” ar trebui gasită una echivalentă în română, de ce nu? Cuvinte care se pot împrumuta uşor în română (cum a fost yală) sunt excepţii care confirmă regula. Altfel nu mai vorbim româneşte.