Mi se pare exagerat numărul de cuvinte englezeşti folosite în domeniul tehnologiei digitale. Nici un român nu ar trebui să fie obligat să înveţe limba engleză ca să înţeleagă concepte de tipul gadget, gaming / gamer / minigame, browser, pinch / zoom / slide, touch… până şi pentru expresia “drag & drop” ar trebui gasită una echivalentă în română, de ce nu? Cuvinte care se pot împrumuta uşor în română (cum a fost yală) sunt excepţii care confirmă regula. Altfel nu mai vorbim româneşte.
În plus, limba română se scrie cu diacritice, altfel unele fraze pot deveni ambigue (de exemplu “[...] mi-ar fi placut sa fi fost mata ” în loc de “mată” sau “mâţa” – se înţelege, dar nu sună frumos iniţial). Dar na, ne-am pierdut de tot încrederea în limba română, nici tastaturi cu diacritice nu prea vezi.
Aşa cum în mecanică, electronică şi în alte domenii tehnice s-au gasit sau, la nevoie, s-au inventat expresii echivalente, nu văd de ce nu aş putea vorbi despre calculatoare cu un amic care nu cunoaşte limba engleză, să-i explic de exemplu că îmi trebuie o informaţie de pe “desktopul” lui printr-o expresie mai familiară şi mai intuitivă pentru dânsul, care e mai în vârstă poate şi nu are dispoziţia/timpul de a învăţa o limbă care se pronunţă şi se scrie diferit.
De ce nu ţinem românii mai mult la valorile noastre? Vi se pare ca “OK” sună altfel decat “bine”? Păi da, că nu au semnificaţii identice (OK se traduce mai degrabă ca “în regulă” decat ca “bine”. Dar despre “update-uri” ce spuneţi, când în limba română există “actualizări”? Chestia asta cu folosirea cratimei pentru a forma pluralul unui cuvant e o stâlcire şi o complicaţie inutilă a gramaticii.
Hai să recunoaştem ca am putea spune şi noi într-un fel desktopului. Iar în loc de “site-ul” (pronunţat şi deseori, nesruprinzator, chiar scris “saitul”, “situl”. Englezii pot inventa cuvinte amuzante de tipul “mouse”. Străinii (francezii, spaniolii, italienii) îşi respectă mai mult limba, nu şi-o lasă acaparată. Noi însă subestimăm totul la noi. E foarte în regulă să împrumutăm cuvinte, cum s-a făcut cu “maus”, dar e şi mai bine să inventăm ceva cu semnificaţie pentru noi. Am văzut de exemplu “system tray” tradus ca “sistaler” – de ce nu? Cât îmi ia până îi explic unui utilizator obişnuit ce e ăla! Ce-ar mai fi să avem de exemplu în alte domenii tehnice cuvinte care se scriu ca în limba originală – de exemplu limba franceză, care foloseşte alte diacritice!
Nu m-ar deranja să înlocuim limba naţională cu engleza, dar să fie un lucru organizat. Astea sunt articole destinate publicului general totuşi. Nu putem scrie după ureche, şi în ce limbă vrem. Folosiţi un dicţionar de termeni din tehnologia informaţiei. Citiţi nişte cărţi din domeniu traduse în română. Nu se mai poate să scriem “a clickui” şi “mata”. Este un proces imatur/inconştient de alterare a limbii române şi a gramaticii româneşti. Ce fel sună “Nu v-am dat share la postul de pe facebook”? Vi se pare normal? Mie mi se pare aberant. “A da share”, “a posta” nici nu există în limba română. Degeaba ai citit zeci de mii de cărţi că nu vei recunoaşte aceste cuvinte. Iar “post” are cu totul alt sens în limba română.
Doar pentru că mai toată lumea (mai ales cei mai puţin educaţi) foloseşte o astfel de exprimare nu face ca asta să fie în regulă. Altfel am spune toţi “Revocare” în loc de “Anulează”, pentru că aşa ne-a obişnuit Microsoft cu traducerea lui “Cancel” din sistemul de operare Windows.
Nu sunt un bătrân care ţine predici. Nu sunt un fiţos cu studii superioare. Sunt un tânăr de 25 de ani care s-a săturat de propoziţii într-o limbă mixtă, de urâţenia gramaticală şi limitarea adusă expresivităţii limbii. Cred că jurnaliştii ar trebui să aibă pretenţii mai mari de la ei înşişi decat un tip care a citit 25 de cărţi la viaţa lui (inclusiv manuale şcolare, dar mai mult basme) cu excepţia manualelor de programare (în limba engleză majoritatea). Măcar lor să le pese de cum scriu şi să dea un exemplu bun.